HOME | PIESE DE VANZARE  | PIESE VANDUTE | MICA PUBLICITATE | TRANSPORTUL | LINKURI | CONTACT

 

Relieful  Daciei

- Un articol de Cacuci Bogdan -  


                Primele informaţii geografice provin de la învăţaţii eleni şi mai târziu de la romani. Aceste informatii se referă cu precădere la sud-estul ţării, Dobrogea şi Litoralul Mării Negre.Grecii, în perioada de dezvoltare a culturii antice, au patruns şi în regiunea Mării Negre pe care au numit-o Pontus Axeinos (sau Marea mohorâtă , neospitalieră). Dezvoltă ulterior un comerţ activ, dovadă fiind prezenţa oraşelor elene : Tomis, Histria, şi Callatis, care devin centre polarizatoare ale activităţilor comerciale ale coloniilor greceşti. Din Mare "mohorâtă şi neospiatlieră", Marea Neagră devine "Pontus Euxinus", respectiv "mare ospitalieră", denumire care o regăsim în toate consemnările ulterioare. Grecii vin în contact cu populaţiaautohtonă , culeg informaţii asupra teritoriilor pe care le administreaza. Datorită faptului că tracii de la Dunăre şi Carpaţi întreţineau raporturi cu lumea greacă,ne apare şi menţiunea din secolul ui VIII lea, î.Ch,, la Hesiod în poemul despre "Istrul care curge frumos".
                O primă referire asupra Dobrogei, apare în lucrările lui Herodot (cca. 484-425 î.Ch.), Istoriile, operă în nouă volume, ce prezintă informaţii asupra teritoriului românesc. Volumele II şi IV fac referiri asupra Dobrogei şi sudului ţării. Herodot a vizitat litoralul de vest şi nord-vest al Pontului Euxin, iar în scrierile sale găsim cele mai preţioase ştiri despre traci şi sciţi şi despre unele din triburile lor, din care făceau parte şi geţii, dar diferiţi oarecum de neamul tracilor prin vitejia şi obiceiurile lor. Pe baza informaţiilor culese, istoricul grec ne-a lăsat cea mai veche descriere a Dunării de Jos şi a ţinuturilor noastre. Scriitorul antic stabileşte izvoarele Dunării în ţinutul celţilor şi "Istrul" (Dunărea) sfârşeşte "prin a se vărsa în mare, în Pontul Euxin, după ce a străbătut toată Europa, acolo unde se află Istria, colonie a milesienilor". Autorul insistă apoi asupra debitului fluvial, despre care atestă că rămâne la valori apropiate "vara" şi "iarna", din cauza mulţimii afluenţilor care vin din zone climatice diferite.Herodot ne-a confirmat de asemenea denumirea unor mari râuri, cu rezonanţă daco-getică, care curgeau în stânga "Dunării de Jos": Porata, pe care elenii îl numeau Pyretos (Prutul), Tiarantos (probabil Siretul), Araros (Buzăul?), Naparis (Ialomiţa), Ordessos (Argeşul). Urmează apoi Maris (Mureşul), pe care îl situează în ţara agatârşilor. Sunt menţionate apoi şi alte trei cursuri: Atlas, Auras, Tibisis, dar se pare că localizarea acestora ar argumenta prin Atlas de fapt Aluta (Oltul), Tibisis sau Timişul, iar Auras rămâne neidentificabil. Plecând de la ideea că geţii şi tracii erau tot una, că agatârşii locuiau pe la mijlocul secolului al Vl-lea î.Ch. pe la izvoarele Mureşului şi prezentau multe asemănări cu tracii, indirect se confirmă existenţa în spaţiul carpato-danubiano-pontic a unei populaţii majoritare băştinaşe care a venit în contact cu grupuri de populaţie străină pe care le-au asimilat deplin.
                Consemnări anterioare din aceeaşi perioadă apar în lucrările lui Aristotel şi Polibiu . Aristotel (384-322 Î.Ch.), savant şi filosof grec, născut la Stagiara, în Caloidica, dintr-o familie ateniană, a lăsat o impunătoare operă ştiinţifică, punând bazele multor discipline noi. Materiale preţioase ne-au confirmat realităţi biogeografice ale teritoriului din spaţiul carpato-danubiano-pontic. Aristotel vorbeşte despre delfinii pontici şi despre păsările migratoare din Delta Istrului -"După echinocţiul de toamnă, pleacă din Pont şi din ţările reci, evitând iarna care se apropie, iar după cel de primăvară, pleacă din regiunile calde spre ţările reci, întrucât se tem de călduri arzătoare".
In lucrarea "Probleme", Aristotel face consideraţii ştiinţifice referitoare la însuşirile fizico-geografice ale regiunii Pontului Euxin, respectiv "de ce este mai albă apa mării din Pont decât cea din Egeea? Oare din cauza refracţiei luminii din mare in aer? în jurul Pontului aerul este dens şi alb strălucitor, aşa încât şi suprufa|a mării apare la fel. Cel din Egee însă este albastru, fiindcă este curat pană în depărtare şi, în chipul acesta, marea, care reflectă lumina, apare astfel. Sau poate pentru că locurile sunt mai albe decât marea, iar Pontul are înfăţişarea de lac, din pricină că se varsă în el mai multe fluvii?".
                 Polibiu (203-120 î.Ch.), om politic şi istoric grec, în lucrarea Istorii lucrare ce cuprinde 40 de cărţi (volume, n.a.) întâlnim preţioase informaţii referitoare la Dunăre şi Pontul Euxin, la efectele aluviunilor Dunării asupra formării cordonului litoral, periculos pentru navigaţia spre gurile Dunării. El precizează "cum Istrul (Dunărea) care vine clin Europa ,se varsă în Pont prin mai multe guri, din mâlul adus de braţele sale s-a format în Pont (şi se menţine şi acum) un banc de nisip de aproape o mie de stadii la o depărtare de uscat cale de o zi. Cei care plutesc în Pont, fiind încă în plină mare, dau de acest obstacol şi îşi împotmolesc corăbiile acolo, in cursul nopţii, fără să bage de seamă"
Formarea acestui cordon litoral de "o mie de stadii" a contribuit la decăderea Histriei în secolul al IlI-lea, î.Ch., întrucât a limitat accesul vaselor la ţărm (în port).
                Strabon, grec la origine, născut în Amasia din Pont (Asia Mică), aduce importante mărturii prin lucrările sale "Memorii istorice" în 48 de volume şi "Geografica" în 17 volume, aceasta din urmă fiind considerată cartea geografică de căpătâi a lumii antice. Lucrarea nu este un tratat complet de geografie universală cu date de geografie matematică, climatologie, biologie etc., ci mai degrabă o geografie descriptivă, plină de caracterizări critice serioase. Strabon ne oferă cele mai detaliate descrieri antice ale regiunii de la gurile Dunării în cartea a VII a, consacrată ţărilor dunărene, balcanice şi nord-pontice.Descriind ţărmul Mării Negre, Strabon aminteşte de cetăţile existente atunci şi de faptul că braţul şi, respectiv, gura cea mai mare de vărsare a Istrului erau cele sudice (Peuce sau Hieron Stoma = Sfântu Gheorghe, cf. C. Brătescu).
Publius Ovidius Naso (Ovidiu), născut în Italia, la Sulmona în anul 43 î.ch, dintr-o familie înstărită, îşi petrece viaţa la Roma, în lumea aristocraţiei, până în anul 8 d.ch., când este exilat pe meleagurile îndepărtate ale geţilor, la Tomis, unde a murit în anul 17 d.ch. Consemnările lui Ovidiu (poet) argumentează regimul neospitalier: "frigul şi desele atacuri vrăjmaşe": "Nu mă chinuieşte atât clima mereu friguroasă şi pământul veşnic ars din pricina gerului alb ... iar zidul mic cu greu ne poate apăra de duşmani".
                 Seneca (4 î.ch, 65 d.ch.), născut la Cordoba (Spania),consemnează în lucrările sale informaţii asupra climatului aspru din ţinuturile istrului, cu o "iarnă veşnică, un cer mohorât", cu "mlaştini îngheţate de ger", precum şi consideraţii comparative privind natura acestor locuri şi cea de pe malurile Nilului, sau menţiuni asupra debitelor celor două fluvii, care variază în funcţie de anotimp."Iar fluviile, vaste prin natura lor, umflate de ploi, au ieşit din albie, închipuieşte-ţi cum arată Ronul, Rinul şi Dunărea, care sunt torente chiar şi în albia lor obişnuită, atunci când se revarsă şi îşi fac noi maluri, spintecând pământul şi ieşind, în acelaşi timp din albia lor" (Quaestiones naturales, III,27, 8).
                Pomponius Mela (sec.I, d.ch.) geograf spaniol, este autorul unei geografii generale a lumii vechi, cu caracter de compilaţie intitulată De Chorographia (descrierea Pământului). Lucrarea, scrisă în jurul anului 43 d.ch., a fost utilizată şi de către Pliniu cel Bătrân în Istoria Naturală. Pentru geografia românească, Pomponius Mela ne-a lăsat fragmente valoroase referitoare la Tracia şi regiunile Mării Negre. Hotarele, elemente despre climă, sol, resurse naturale, ape sunt câteva dintre precizările făcute de autor asupra "locurilor" de la nord de Balcani şi din Scythia Minor (Dobrogea).
Valoroasă este descrierea Mării Negre: "în afară de câteva locuri unde sunt promontorii, ţărmul este în general lung şi drept, iar pe alocuri şerpuitor ... Marea este puţin adâncă , furtunoasă, plină de neguri, cu puţine porturi şi fără să aibă în jurul ei un ţărm lin şi nisipos, ea este aproape de vânturile de miazănoapte şi nefiind adâncă are valuri multe şi clocotitoare".
                Plinus Secundus, Caius (23- 79 d.ch.), cunoscut şi sub numele de Pliniu cel Bătrân, "cel mai ilustru apostol al ştiinţei romane" este autorul lucrării Naturalis historia (Istoria naturală). Operă monumentală (37 de volume) cuprinzând o descriere fizică a lumii (geografie şi etnografie, antropologie, cărţi de zoologie, botanică şi agricultură), lucrarea face referiri asupra aşezării geografice (Dacia, Sarmaţia, Sciţia), insulelor din Pont şi fauna mării: "în Pont nu pătrunde nici un animal vătămător pentru peşti, în afară de foci şi delfini mici". Despre Dunăre Pliniu afirmă că primeşte şaizeci de afluenţi şi că se varsă prin şase braţe. Din primul braţ, al Peucei (denumit de Strabon Hieron Stoma sau "Gura Sacră" şi al cărei denumire o atribuie astăzi braţului Sf. Gheorghe) mai sus de Histropolis (Histria) se "formează un lac cu o circumferinţă de şaizeci şi trei de mii de paşi, numit Halmyris", pe care astăzi îl identificăm ca Lacul Razim.
Rezumând informaţiile rămase de la autorii antici, referitoare la gurile de vărsare ale Dunării, reţinem că la Herodot Dunărea avea cinci braţe, la Strabon şapte braţe, la Pliniu şi Ptolemeu şase braţe. Cert este că Delta Dunarii era deja formată, însă de dimensiuni mai reduse şi se vărsa printr-un număr mai mare de braţe decât azi.
                Ptolemeu (cea, 90-168 d.ch.), astronom şi geograf grec pe numele său de cetălţean roman Claudios Ptolemaios este autorul lucrării Geographia (ori după titlul original îndreptar geografic). Lucrarea este predominată de preocupări cartografice. Ea a avut o enormă influenţă asupra Evului Mediu până la renaştere. Date despre ţara noastră găsim în cartea a III-a a Geographiei în capitolele despre aşezarea Daciei şi Moesiei. Menţionează limitele teritoriale şi face referiri asupra Dunării şi litoralului Mării Negre. De memorat este capitolul cinci al cărţii a III-a în care face referiri şi asupra Munţilor Carpaţi, prin care de fapt înţelegem Carpaţii Orientali, căci cei sudici sunt numiţi munţii "sarmatici". În capitolele consacrate aşezării Daciei şi Moesiei superioare este descris mai detaliat fluviul Dunărea (Danubius, Istros) cu tot cursul său şi cu numeroasele braţe în zona gurilor de vărsare; sunt menţionate mai mult punctele de confluenţă, cu râurile Hierasus (Siret), Alutus (Olt), Rhabon (Jiul), Tibiscos (Tisa). Tot Ptolemeu descriind o luptă a romanilor cu geto-dacii în golful Helmyra (Halmyris după Plinius) consemnează de asemenea şi prezenţa insulei Eucon. Această insulă care a derutat în investigaţiile istorice ulterioare îşi regăseşte identitatea în Insula Popina, aflată în perimetrul lagunar Razim, care atunci era o lagună,iar Delta Dunării se afla în fazele primare (incipiente) ale formării sale.
                 Alte consemnări cu caracter lapidar regăsim la alţi scriitori greci şi latini ai lumii sale : Hecateu, Tucidide, Cassius, Dio, Iordanes etc.
 

Un articol de Cacuci Bogdan Ionel - www.antica.home.ro

 

 

 

 

 

HOME  | PIESE DE VANZARE  | PIESE VANDUTE | MICA PUBLICITATE | TRANSPORTUL | LINKURI | CONTACT

 


Pentru comenzi: EMAIL

©2003 Roman Coins - Specifications subject to change without prior notice

If you have  any comments or suggestions feel  welcome to write to the following email: romancoins@romancoins.ro