HOME |  LINKURI | CONTACT

 

Preţurile şi veniturile în Roma antică

- Un articol de Cacuci Bogdan Ionel -

După Pomponius, un avocat roman ce a trait în secolul al II-a î.Hr, poziţia triumvirilor monetales a fost stabilită în anul 289 î. Hr. Aceşti trei oameni erau responsabili cu emiterea monedei in Roma republicană. De la aceasta dată apare pe monede legenda „III VIR AAA FF” adica triumviri aere argento auro flando feriundo  , în traducere „cei trei responsabili cu topitul şi bătutul bronzului, argintului şi aurului”.  Monetăria era situată în templul zeiţei Juno Moneta pe Capitoliu. Practic , începând cu această dată , Roma începe să bată monedă, obiect ce va constitui elementul principal al economiei romane până la căderea Imperiului.

În continuare vom aborda o latură mai puţin cunoscută a monedei romane, şi anume puterea ei de cumpărare pe piaţă. În acest sens ne-am propus să realizăm o introspecţie în preţurile pieţei la romani , atât cât permit izvoarele istorice, şi de a face unele constatări generale privitor la evoluţia acestora în timp şi devalorizarea monetară.           

Consumul de pâine era la ordinea zilei în Roma antică. Un roman de rând consuma mai bine de jumătate de  kilogram de pâine pe zi. Astfel, ne vom raporta la unitatea romană de măsură pentru cereale, si pentru grâu în special, deoarece este principalul element care se folosea la facerea pâinii. Această unitate de masură poartă numele de modius (plural: modii) şi era echivalentul a a 6,67 kg . Ţăranii români, in ziua de azi încă mai folosesc astfel de unităţi de măsură, însă sub alte denumiri, în funcţie de specificul regiunii geografice(de ex. : mierţă,  jumătate etc.). Aşadar, pentru consumul lunar, un roman avea nevoie în medie de 4 modii de grâu. Dintr-un modius se puteau face aproximativ 16-20 de franzele de pâine a câte 300 g fiecare. În continuare prezentăm evoluţia preţului unui modius de grâu, din secolul III î. Hr până în secolul III d.Hr. :

 

Perioada

Preţul unui modius de grâu

211 - 210 (perioada luptelor cu   Hannibal)

20 - 24 aşi

203 î. Hr.

4 aşi

200 - 150 î. Hr.

4 aşi

141 î. Hr. (are loc retarifarea    denarului de la 10 la 16 aşi)

6 aşi

123 î. Hr.

6,33 aşi

100 î. Hr.

8 aşi

73 î. Hr.

12 aşi

46 î. Hr.

12 aşi

0

16 aşi = 1 denar

60 d. Hr.

32 aşi = 2 denar

170 d. Hr.

40 aşi = 2 denar şi 8 aşi

218 d. Hr.

68 aşi = 4 denar şi  4 aşi

305 d. Hr.(in 294 se introduce un nou nominal nummus = un denar vechi)

2 - 10 nummi

 

Tabelul 1 Preturile unui modius de grâu

Interesant de precizat este faptul ca nu peste tot erau aceleaşi preţuri. De exemplu , atunci când în Roma, un modius de grâu costa 32 de aşi, în provincie costa numai 16 aşi, în Africa şi în Aşia Minor costa între 8 –16 aşi, în Palestina între 10-12 aşi, iar în Egipt între7 şi 9 aşi, aproximativ pe sfert cât la Roma.

            Să vedem în continuare care erau preţurile la alte produse în secolul I. Astfel, o franzelă de pâine costa 1 dupondiu(=2 aşi) , un sextarius(aproximativ 0,5 l) de vin de masă se situa între 1 –5 aşi, pe când un sextarius de vin fin se ridica şi până la 30 de aşi. Pentru a face o baie la terme, romanul trebuia sa cheltuie un quadrans(un sfert de as) . O tunică se putea cumpăra cu aproximativ 15 sesterţi, în timp ce un măgar valora 500 sesterţi. Pe piaţa de sclavi, un sclav valora intre 500 şi 1500 denari, în timp ce o sclava era apreciată între 2000 şi 6000 de denari. O holdă de pământ valora în medie 1000 de sesterţi, echivalentul a 250 denari.

            În mod special, deţinem situaţia preţurilor în oraşul Pompei în anul 79 d. Hr. , an fatidic pentru acest oraş, în care va fi şters depe hartă de erupţia Vezuviului.

 

Pompei 79 d.Hr

Preţ

1 modiu grâu

7 sesterti = 28 aşi

1 modii secară

3 sesterti= 12 aşi

1 litra (1/3 kg) ulei

1 sestert = 4 aşi

1 frazelă de pâine (cca.300 g)

1 as

1/2 litru vin de masă

1 as

1/2 litru vin fin

2 – 4 aşi

1 oală

1 as

1 farfurie

1 as

1 opaiţ

1 as

1 găleată

2 sesterti = 8 aşi

1 tunică

15 sesterti = 3 den. 3 ses.

1 măgar

500 sesterti = 125 den.

1 sclav

2500 sesterti = 625 den.

 

Tabelul 2 Preturile în Pompei în anul 79

Totuşi, pentru arheologia modernă, oraşul Pompei este un imens izvor istoric, deoarece sub rocile vulcanice întărite după erupţia Vezuviului s-au conservat foarte bine aspecte ale vieţii cotidiene romane din secolul I, după care istoricii de azi pot trage concluzii cat mai apropiate de adevăr.

            În anul 215 Caracalla introduce un nou nominal, antoninianul, având o valoare de dublu-denar, deşi greutatea acestuia era doar de 11/2 fata de cea a doi denari. Începând cu această dată antoninianul devine moneda de referinţă, deşi denarul încă se afla majoritar pe piaţă. Denarul a suferit deprecieri sub împăraţii Severi pentru a finanţa războaiele şi pentru a construi edificii din valorificarea diferenţei de material rămasă după baterea monedelor.Deşi fiecare depreciere determina creşterea salariilor şi a preţurilor pe termen lung, acestea aduceau importante beneficiii pe termen scurt. Însuşi Septimius Severus îi sfătuia pe fiii săi să aibă grijă de soldaţi, iar de ceilalţi să nu le pese, şi şi-a pus în practică sfatul reducând titlul denarului şi crescând valoarea soldelor.

            Împăraţii Severi au refăcut mult din spelndoarea Romei de altădată. Au reuşit să păstreze rata de schimb a monedei stabilită de Augustus, chiar dacă au fost nevoiţi să recurgă la deprecierea  monedei pentru a acoperi marile cheltuieli de război. Preţurile erau duble, aproape trimple faţă de cele de la începutul secolului I, iar inflaţia crescuse concomitent şi proporţional cu scăderile de titlu ale denarului. În anul 235 populaţia încă mai avea încredere în valoare denarului. Întrucât un antoninian avea doar 75% din conţinutul de argint a doi denari, oamenii au început sa tezaurizeze masiv denari, fapt ce a dus la explozia preţurilor şi a ratelor de schimb. Următoarele două decenii au adus deprecieri succesive ale denarului, astfel că în timpul lui Deciu acest nominal devenise o piesă ordinară de billon.   Astfel, la mijlocul secolului III preţurile arătau în felul următor:

Mijlocul secolului III

Preţ / antoninieni

1 plasă de pescuit

14

1 cârlig de pescuit

6

1 barcă mică de pescar

186

1 oală pentru gătit

3

1 opaiţ

1

1 franzelă de pâine

1 (provincii)

1 sextarius de vin

4

1 tunică de iarnă pt. soldati

75

1 pereche de cizme din piele de cămilă

20

1 pereche pantofi usor din piele

12

1 sabie

60

1 măgar

145

1 cal

250

1 sclav sănătos puternic

800-1200

 

Tabelul 3 Preturi la mijlocul secolului III

            Să aruncăm o privire şi asupra veniturilor diferitelor clase sociale în imperiu, pentru a ne putea forma o idee despre raporturile venit-preţuri în  Roma antică.

Meserie

Denari / lună

secretar

15

lector

12

curier

9

haruspex (ghicitor de noroc)

10

soldat legionar

20

pretorian (în Roma)

60

centurion legionar

~300

Tabelul 4 Venituri pe meserii

 Se observă că de departe, soldaţii erau cel mai bine plătiţi dintre funcţionarii de rând. Armata a constituit postamentul pe care s-a clădit statul roman, şi au avut acces la tron doar aceia care au ştiut s-o preţuiască ca atare. Să nu uităm că venitul statului roman era susţinut cu preceădere de taxele aplicate provinciilor , teritorii înglobate în statul roman prin foc şi sabie, cu ajutorul armatei.

            În Roma republicană se înregistrau  venituri în cadrul armatei după cum am ilustrat în tabelul următor. Am considerat util prezentarea în paralel şi a preţului unui modius de grâu, pentru a putea estima nivelul de trai al soldaţilor în acele vremuri.

 

Perioada

Venitul soldatilor / zi

Preţul unui modius de grâu

211 - 210 Î.HR.

 

20 - 24 aşi

203 Î.HR.

 

4 aşi

200 - 150 Î.HR.

3 aşi

4 aşi

141 Î.HR.[1]

5 aşi

6 aşi

123 Î.HR.

soldat : 1/2 denar

centurion: 1 denar

cavaler : 1 1/2 denar

6.33 aşi

100 Î.HR.

8 aşi

73 Î.HR.

5 aşi

12 aşi

46 Î.HR.

10 aşi

12 aşi

Tabelul 5 Veniturile soldaţilor în republică raportaat la preţul unui modius de grâu

           

Odată cu trecerea la principat, armata devine treptat o armă în cadrul luptei interne pentru accederea la tron. În secolul III are loc o adevărată anarhie militară, care isca situaţii dramatice, unii caesari, sau uzurpatori fiind linşaţi de legiunile contracandidaţilor la tron înainte ca imaginea lor fie cunoscută de către atelierele monetare, după domnii de câteva luni. Veniturile soldaţilor în imperiu erau următoarele:

 

 

An

Venitul soldatilor/zi

Preţul unui modius de grâu

0

10 as

16 as = 1 den.

60

16 as

32 as = 2 den.

170

13 as

40 as = 2 den. 8 as

218

16 as = 1 denar

68 as = 4 den. 4 as

305

 

2 - 10 nummi [2]

 

Tabelul 6 Veniturile soldaţilor în  imperiu raportat la pretul unui modius de grâu

            Încheiem această lucrare, în speranţa că am adus informatii utile şi am pus în lumina aspecte interesante ale vietii din Roma antică, reflectate în numismatică.

 

[1] Retarifarea denarului: înainte de 141 Î.HR.: 1 denar = 10 si ; după 141 Î.HR.: 1 denar = 16 asi

[2]  Nummusul a fost introdus în 294.Avea aceeaşi putere decumpărare ca şi denarii în perioada timpurie. 
   Raportul era: 2 nummi in Egipt  echivalau 10 nummi in Roma.

 

 

Un articol de Cacuci Bogdan Ionel - www.antica.home.ro

 

 

 

 

HOME  |  LINKURI | CONTACT

 


Pentru comenzi: EMAIL

©2003 Roman Coins - Specifications subject to change without prior notice

If you have  any comments or suggestions feel  welcome to write to the following email: romancoins@romancoins.ro